Rețeta
este preluată din cartea ”GASTRONOMICE” de Al. O. Teodoreanu (PĂSTOREL), ediția
1973, capitolul ”URZICA”, pag. 136
....................................................................................................................
-
Omul mănâncă urzica, în loc de spanac.
-
De ce, în loc de? Zi, pur și simplu: o
mănâncă! Eu, unul, zice, o prefer spanacului. În ce mă privește, urmă Costache,
dacă e vorba de rolul acestei plante, foarte bogată în azot, în alimentația
umană, nu șovăiesc s-o așez printre legumele cele mai sapide. Dar fiindcă veni
vorba, știi să le prepari?
-
Oi ști, dacă mi-i spune.
...........................................................................................................
Intrați în casă, prietenul meu
Costache îmi dictă:
Pentru
patru persoane, cată să ai circa un kilogram de urzici. Urzicile trebuie să fie
tinere și proaspăt culese. Le rupi cozile și le tot speli, în zece-douăsprezece
ape, până ți se urăște spălând și până când constați că nu mai au pe ele nici
urmă de pământ, nisip, praf etc.
Pui
pe mașina de gătit două oale: una cu apă chioară, cealaltă cu apă în care ai
pus sare, o ceapă, câțiva căței de usturoi, patru-cinci fire de usturoi verde.
Când dă în clocot apa chioară, arunci în ea urzicile spălate și stoarse. Le
lași câteva minute (până dă apa în clocot),
așezi urzicile în strecurătoare și
le muți în oala N.2. Zama de la prima fiertură o torni într-o sticlă și-o pui
la răcoare, dacă vrei să bei, ca mine, în fiecare dimineață, câte un pahar pe
stomacul gol, pentru a ta purificare. Ca să păstreze culoarea verde, oala în
care fierbe buruiana trebuie s-o lași descoperită în tot timpul fierberii.
În
oala N.2 n-o lași decât 15 minute. După ce au fiert astfel, scurgi din nou
urzicile prin sită sau strecurătoare și le pui într-o cratiță în care, pe lângă
un corp gras (unt sau untdelemn), ai mai pus o lingură de feculă sau făină de
grâu.
Așezi apoi cratița pe un foc blajin și începi să freci urzicile cu
lingura de lemn, turnând mereu peste ele câte un pic din zeama în care au
fiert, până vezi că se umflă.
Unii
bucătari le freacă, și nu greșesc, în loc de unt sau untdelemn, cu smântână.
Dar asta-i o chestie de gust. Alții le toacă, întocmai ca spanacul, înainte de
a le freca. Dar asta-i tot chestie de gust și nu are importanță. Important e,
după a mea părere, ca atunci când le așezi pe masă
să ai alături și hrean ras
pe o farfurie.
Poți
să le mănânci cu ochiuri, cu mămăligă și chiar cu pilaf. În cazul acesta, după
ce ai rumenit orezul în unt, îl fierbi în apa în care au fiert urzicile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu