Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
•Gabriel Garcia Marquez - ultima scrisoare din “veacul de singurătate”.

miercuri, 20 iunie 2012

MAIONEZA A LA COANA LEONORA


O scurtă istorie a maionezei am scris pe celălalt blog al meu: http://geta-caietulcuretete.blogspot.ro/2012/06/scurta-istorie-maionezei.html.

Am citit undeva pe internet ca abia  5 % din consumul mondial de maioneză se referă la maioneza făcută în casă, fără conservanţi, coloranţi şi alte E-uri.
Iată o reţetă de maioneză cu care nu poţi da greş. Cel puţin eu, până la cei 60 şi ceva de ani ai mei nu am păţit-o!
Reţeta o ştiu de la mama mea, care la rândul ei o ştie de la Coana Leonora, „generăleasa” de la care părinţii mei au cumpărat  casa la începutul anilor 50. Cred că reţeta a ajuns la noi, în Moldova, pe filieră rusească, având în vedere poziţia geostrategică şi ingredientele folosite: ulei de floarea soarelui, nu de măsline şi prezenţa muştarului, deci este  probabil o variantă de sos provensal . Oricum, este un sos uşor picant, aromat care constituie o bază pentru alte sosuri, salate, etc.

Ingrediente:

2 gălbenuşuri de ou crude
Un gălbenuş de ou fiert tare
O linguriţă de muştar de Dijon
Un vârf de cuţit de sare
Un vârf de cuţit de piper alb
Zeama de la o jumătate de lămâie (sau după gust)
Ulei de floarea soarelui cam  250 ml

Preparare:
Trebuie să avem grijă ca toate ingredientele să fie la temperatura camerei.
Gălbenuşul de la oul fiert se pune într-un castron împreună cu sarea şi piperul şi se sfărâmă bine, până ajunge o pastă, având grijă să nu rămână bucăţele.

Se adaugă cele 2 gălbenuşuri de la ouăle crude şi muştarul.

Se amestecă până se omogenizează. Se începe a se adăuga câte puţin ulei, după care se amestecă cu o lingură de lemn de la centru către marginea castronului, înglobând câte un pic de ulei în amestecul  de gălbenuşuri cu muştar, avînd grijă să amestecăm mereu în aceeaşi parte (în sensul acelor de ceasornic).

Turnăm în continuare câte un pic de ulei şi amestecăm bine. Cu cât se pune mai mult ulei cu atât maioneza devine mai „alifioasă”. Spre sfârşit adăugăm câte un pic de zeamă de lămâie, amestecând bine până se înglobează.

Dacă sosul s-a subţiat prea tare, se mai adaugă ulei.  Dacă este prea consistent, şi doriţi un sos mai suplu şi mai puţin acru, înlocuiţi zeama de lămâie cu câteva picături de apă minerală.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu